În comuna Năpradea, până mai hăt, nu era gospodărie care să nu aibă cânepă cultivată, care era principala materie primă pentru îmbrăcăminte, lipideauă, strujacuri, cenușere, saci și straițe, cămeși, izmene, dosoie, funii, sau altele. Cultivarea și prelucrarea cânepi a fost o îndeletnicire principală în zonă, venind din trecutul îndepărat al zonei. Este o tradiție care s-a pierdut, o înțelepciune lăsată moștenire de strămoșii noștri pe care noi am părăsit-o, ne-am lepădat de ea odată cu veșmântul nostru tradițional. Pământul pe care l-am moștenit de la moșii și strămoșii noștri nu ascultă decât de glasul lor, nu se pot impune pe el reguli din afară, nu se poate impune dragoste cu forța, iar pământul acestor locuri își cheamă timpul înapoi, își cheamă vremea acasă.
Până în 1989, România ocupa locul I în Europa la cultura inului și a cânepii și locul IV în lume. În anul 1989, au fost însămânțate circa 56.000 de hectare cu cânepă, dar în ultimii 25 de ani culturile de in și cânepă s-au redus treptat, iar industria de prelucrare și-a închis topitoriile și filaturile. Potrivit datelor furnizate AGERPRES de Ministerul Agriculturii, în 2013 s-au cultivat la nivel național 184 de hectare de cânepă și 1.893 de hectare cu in pentru ulei, iar în acest an 839 de hectare cu cânepă și 1.587 hectare cu in pentru ulei.
Sunt zone unde s-a reușit învierea unei tradiții moarte sau ucise, una dintre el fiind aproape de Năpradea, tot în Sălaj, în Gâlgăul Almașului, de către o doamnă inimoasă care nu și-a uitat menirea, cărarea și iubirea, doamna Leontina Prodan. Doamna Leontina Prodan, stabilită actualmente în Timișoara, este originară din localitatea Gâlgău Almașului, sat în care a înființat, în acest an, împreună cu o rudă, două culturi de in, de 25 și respectiv 40 de ari de teren și o cultură de cânepă, pe o suprafață de 15 ari. Cânepa a mai fost cultivată în acest an în două gospodării din Ciumărna și Lemniu, după o pauză de 25 de ani în care agricultorii au uitat treptat de aceste plante tehnice.
"La in este singura cultură din țară în sistem gospodăresc, pentru fibră. O suprafață de 25 de ari am eu de in și 40 de ari un nepot de-al meu, la Gâlgăul Almașului, în județul Sălaj. Atât în toată țara. Eu am soiul românesc Codruța. Așa se numește. Eu am luat-o de la stațiunea de cercetări agricole Livada, din județul Satu Mare. Ei au sămânță puțină, numai pentru cercetare. Greu am reușit să cumpăr de la ei 40 de kilograme și am cultivat cu ea 65 de ari", ne spune Leontina Prodan.
"Inul l-am semănat și l-am cules manual. La in eu am folosit cam 10-11 kilograme de semințe de in pe 25 de ari.
Deci cam 50 de kilograme de semințe se pun la un hectar după calculele mele. N-am ierbicidat, n-am săpat, n-am pus îngrășăminte. E adevărat că au apărut și unele buruieni. Este o cultură extrem de profitabilă. Inul e o plantă minunată.
De pe un hectar de in se obțin cinci tone de plantă și 800 de kilograme de sămânță, iar la cânepă 15 tone de sămânță și 15 tone de plante. Chiar dacă este cultivată numai pentru sămânță, de exemplu, dacă eu seamăn 10 kilograme obțin 200 de kilograme de sămânță. Eu vreau să fac ulei de in, pentru mine, și anul viitor să dau și altora sămânță, să cultive.
O parte din producția din acest an o voi lăsa unei prietene din sat, să facă țesături tradiționale, iar cu o parte îmi voi izola podul. În viitor, dacă voi cultiva mai mult, vreau să-mi acopăr șura, în loc de stuf. De 25 de ani n-a mai cultivat nimeni in sau cânepă aici în sat", afirmă Leontina Prodan.
La Ciumărna, cânepa a fost cultivată pe o mică suprafață și de meșterul și rapsodul popular Ileana Grațiana Pop.
Date preluate de pe http://www.agerpres.ro/
O altă doamnă cu inimă mare și dragoste de tot ce înseamnă tradiție și un mod de viață simplu și sănătos, este doamna Emilia Bura, care a reușit ceva asemănător într-o localitate tot apropiată de Năpradea, respectiv Tămaia, comuna Fărcașa. Este o luptătoare înflăcărată împotriva politicii tot mai agresive a companiilor multinaționale care își urmăresc propriile interese financiare, distrugând, cu ajutorul autorităților locale aservite lor, ultimele locuri pure rămase nealterate în această țară. Ca și la comuna Năpradea, Someșul, spală fața Tămaiei cu înțelepciunea strămoșilor noștri, de mii de ani, zone care ar putea aproviziona orașele cu legume de-a noastre, tradiționale, fără chimicale și alte drăcovenii, pe lângă culturile de in și cânepă.
Mulțumim celor două inimoase doamne pentru lecția oferită și trăim cu speranța că o să le urmeze exemplul tot mai mulți!
Și pagina de facebook a doamnei Bura Emilia:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu