Slobodu-i a corinda!

Slobodu-i a corinda!

ʺSatul meu e-un veșnic Paradis, cu mistere dulci și lumea lui de vis, cu amintiri de taină și povești, eu tot te caut, oare unde ești? Eu tot te caut, sătucul meu cel drag, s-o văd pe mama stînd la noi pe prag, și din poiată să-l aud pe bunul cum corinda colinda cu Crăciunul, iar din cuptor să iasă aburind, iubiri din alte lumi, parcă fugind .. de noi, căci poate așa e rostul nostru, să ne plătim în viața asta .. costu ..ʺ

Prin clasa a VII – VIII – a, lăsam straița cu colacii, că intram în rîndul feciorilor care umblau la fete. Ne adunam în hăzi, găști de corindat, care se și poziționau și ierarhizau în funcție de ʺbărbățiaʺ feciorilor din ele. Se cam respecta vîrsta, fiindcă în clasa a VII – VIII – a, umblam la fetele de sama noastră, la colege, iar cum creșteam mai adăugam cîte o casă cu o drăguță a cuiva din hadă.

La miezul nopții, hada mai ʺtareʺ a feciorilor mai bătrîni, se urca la clopote în turnul bisericii și trăgeau clopotele, după care corindau prima corindă din noaptea de Crăciun, pînă atunci fiind sara de Crăciun. De obicei corindau ʺO, ce veste minunatăʺ, ʺCe-aţi văzut păstori?ʺ sau ʺDoamne a tale cuvinteʺ, corinde mai populare pe la noi:

ʺO, ce veste minunată

În Viflaim se arată

Astăzi s-a născut,

Cel făr’ de-nceput

Cum au spus prorocii,

Că la Viflaim, Maria

Săvîrșind călătoria,

Într-un mic sălaș

Lîng-acel oraș

S-a născut Mesia,

Pe Fiul în al Său nume

Tatăl l-a trimis în lume

Să se nască

Și să crească

Să ne mîntuiască,

Păstorii cum auziră

Spre locașul sfînt porniră

Unde au aflat,

Pruncul minunat

Și al preamăriră

E Isus, Păstorul mare

Turmă ca El nimeni n-are

Noi Îl laudăm

Și ne închinăm

Cu credința tare ..ʺ,

Sau,

ʺCe-aţi văzut păstori sculaţi pînă-n zori?

Am văzut pe Nou-născutul

Prunc Iisus din cer venitul

Fiu dumnezeiesc, Fiu dumnezeiesc.

Ce palat era unde Domnul sta?

Peşteră săracă rece,

Peşteră de dobitoace

Palatul era, palatul era.

Ce-avea de-aşternut micul nou-născut?

Ieslea Îi era culcuşul

Fîn şi paie aşternutul

Micului Iisus, micului Iisus.

Cine sta cu El, Domnul mititel?

Sta Maria maica Sfîntă

Sta Iosif cu faţa-i blîndă

Stau şi se-nchinau, stau şi se-nchinau.

Cine Îi cînta, cine-L preaslăvea?

Îngerii din cer venire

Vesele cîntări doiniră

Micului stăpîn, micului stăpîn.ʺ,

Sau,

ʺDoamne a tale cuvinte

Care s-au scris mai-nainte

S-au împlinit precum se ştie

Moise la cartea întîie

                        O minune,

De la răsărit răsare

O stea cu lumină mare,

Razele îşi răspîndeşte

Pe crai îi povăţuieşte

                        O minune,

Steaua magilor vesteşte

Viflaemul îi primeşte

Şi din prorocie rară

Pe Mesia îl aflară

                        O minune.ʺ

Corul din turnul bisericii era acompaniat de feciorii adunați în centrul satului, unde se formau hăzile. După corindă și un ʺS-aveți sărbători fericite!ʺ, era slobod a umbla la fete. Se zicea că de miezul nopții apa se transformă în vin și dobitoacele vorbesc, oamenii nu au voie să doarmă în grajduri în noaptea asta.

Hada în care eram eu avea șase membri, toți prieteni buni. În noaptea de Crăciun, gazdele care așteptau corindători nu stingeau lumina toată noaptea. Mergeam de obicei la colege de clasă și la altele unde aveam preferințe. Ne cam știam traseul unii altora, ca să nu ne suprapunem mai multe hăzi la aceeași fată. Dacă ajungeam la o casă și vedeam pe geam că sunt alții înăuntru, ne uitam cam cît sînt de pline paharele pe masă și canceul de vin și știam aproximativ cît mai stăteau. Ne băgam în seamă, făceam larmă, să știe că sunt așteptați să termine, după care începeam corinda. De obicei, cînd începeam corinda, se ridicau de la masă și ieșeau.

O problemă pe care am avut-o la început, că știam obiceiul de la cei mai mari, trebuia ca unul din hadă să rămînă cu fata, care trebuia să petreacă hada cînd pleca. Fata trebuia țucată la plecare, că era slobod, dar problema era că nu știai cum să procedezi pînă ajungeai să o țuci. De fapt era mai mult un pupat rușinat la început, fiindcă trebuia să și zăbădești puțin cu ea, trebuia să povestești ceva, iar dacă ți-ai pus toate speranțele să o cucerești în noaptea de Crăciun ai cam pus-o. Toate planurile pe care le-ai făcut ca să o cucerești erau date peste cap de practică cînd te vedeai sigur cu ea. Dar problema s-a rezolvat în anii următori pentru că rămîneai la drăguță sau la mai multe drăguțe cu care ai depășit stadiul rușinii și era mai simplu și țucatu.

O altă problemă care a apărut, odată cu fecioria, era consumul de alcool la coridat, de vin fiindcă vin se bea de obicei, existînd și o credință că apa se transforma în vin la miezul nopții. Țîn minte un sfat de la tata, ʺvezi cît bei și cum bei, daʼ să nu-i zîci la dibol badeʺ, că în ziua de Crăciun trebuia mărs la biserică, de multe ori direct de la corindă, iar dacă nu-ți puteai controla mișcările și gesturile ajungeai în gura lumii, și-apoi nu-ți trebuia altceva. În casă la gazde te îndiau una-ntruna să bei, și de-al dracu ca să te îmbete, să golești paharul, că nu se lasă paharul plin în noaptea de Crăciun și trebuie tăt omu să fie sătul. Sătul, sătul, daʼ de multe ori erai prea sătul. De obicei beam un pahar la fiecare casă, ʺpaharul de aurʺ, fiind un pahar ritual prin care se transmitea sănătate și voie bună de la strămoșii noștrii. Aveam momente, pînă dimineața, cînd ne prindea flama și ne-ncurcam și mărsu, dar ne reveneam miraculos și la biserică eram în regulă. De fapt, băutul de Crăciun era cinste, noi ne cinsteam nu beam, și ne tot cinsteam pînă eram ... cinstiți.

Pe ulițele satului răsunau toată noaptea de Crăciun magia colindelor, cu fiorul lor încărcat de dor, de un dor de nedescris de ceva miraculos. Ne prindeam de ʺdupă capʺ și corindam de la o casă la alta și alte corinde decît cele pe care la corindam la fete.

ʺCoborît-o, coborît,

În sara de Crăciun,

Dumnezeu p-acest Pămînt,

În sara de Crăciun frumos,

În mijlocul satului

În sara de Crăciun,

La casa bogatului,

În sara de Crăciun frumos,

Bună sara om bogat,

În sara de Crăciun,

Gata-i cina de cinat,

În sara de Crăciun frumos,

Cina-i gata nu-i de voi,

În sara de Crăciun,

Ci-i pentru boieri ca noi,

În sara de Crăciun frumos,

Dumnezeu s-a supărat,

În sara de Crăciun,

Și de-acolo a plecat,

În sara de Crăciun frumos,

La marginea satului,

În sara de Crăciun,

La casa săracului,

În sara de Crăciun frumos,

Bună sara om sărac,

În sara de Crăciun,

Gata-i cina de cinat,

În sara de Crăciun frumos,

Cina-i gata-i puținea,

În sara de Crăciun,

Dar poftiți cu drag la ea,

În sara de Crăciun frumos,

Dumnezeu s-a bucurat,

În sara de Crăciun,

Și la masă s-așezat,

În sara de Crăciun frumos,

De unde pîine tăiau,

În sara de Crăciun,

Iarăși la loc se făcea,

În sara de Crăciun frumos,

De unde pahar goleau,

În sara de Crăciun,

Iarăși la loc se umple,

În sara de Crăciun frumos,

Atunci toți au cunoscut,

În sara de Crăciun,

Căci Mesia s-a născut,

În sara de Crăciun frumos.ʺ,

Sau,

ʺDeschide uşa creştine

Că venim din nou la tine,

Drumu-i lung şi-am obosit,

De departe am venit,

Că la Viflaem am fost,

Unde s-a născut Hristos

Şi-am văzut şi pe-a sa mamă,

Pe care Maria-o cheamă.

Cum umbla din casă-n casă

Ca pe fiul său să nască.

Umbla-n sus şi umbla-n jos

Ca să nască pe Hristos.

Umbla-n jos şi umbla-n sus

Ca să nască pe Isus.

Roată, roată prin cetate,

Case, hanuri, pline toate.

Mai târziu găsi apoi

Un staul frumos de oi

Şi-acolo pe fîn jos

S-a născut Domnul Hristos.

Cete de îngeri coboară

Staulul îl înconjoară.

Îngerii cu flori în mână

Împletesc mândră cunună.

Pe cunună-i scris frumos

Astăzi s-a născut Hristos,

Care cu puterea sa

Va împărăţi lumea,

Şi de-acum pînă-n vecie

Mila Domnului să fie,

Tuturor cu bucurie

Şi de mare veselie.ʺ,

Sau,

"Trei păstori se întîlniră,

Raza soarelui, floarea soarelui,

Şi aşa se sfătuiră:

Haideţi fraţilor să mergem,

Raza soarelui, floarea soarelui,

Floricele să culegem,

Şi să facem o cunună,

Raza soarelui, floarea soarelui,

S-o'mpletim cu voie bună,

Să o ducem lui Hristos

Raza soarelui, floarea soarelui,

Să ne fie cu folos

Nouă şi la neamul nost,

De naşterea lui Hristos", sau alte colinzi la fel de încărcate de dulci fioruri misterioase.

În ziua de Crăciun se mergea cu mic cu mare la biserică, unde intram în categoria feciorilor și urcam în podul bisericii. După slujbă se corinda în biserică, apoi urma masa de acasă și un somn binemeritat, fiindcă seara era slobod la baluri și la furat fetele, fiindcă era noaptea hoților ... 

"Cît mi-e dor măicuță și să plîng îmi vine, să cutremur munții, cerul și pămîntul, c-am plecat de-acasă și nu sunt cu tine și mă dor, măicuță, graiul și veșmîntul ... "

Dumnezău vă deie bine!!