Urme ale instructiunii scolare in Vadurele, conform traditiei locale, ar exista incepand cu secolul al XVIII-lea. Primul invatator amintit prin anul 1825 ar fi fost un cantor numit Nutu. Cunostintele pe care acesta le preda constau in citit, scris si cateva cantari bisericesti. Nu existau manuale cu programe scolare din care sa se predea.
In anul revolutionar 1848 localul scolii a fost ars. Dupa aceasta ar fi functionat un oarecare preot Gheorghe, care a predat in casa parohiala cunostinte de scris si citit timp de aproape 10 ani, pana prin anii 1857-1858. Prin anul 1860 se povesteste de un oarecare preot cu numele de Toma, care preda elevilor religie, scris si citit, si foarte putina aritmetica. El a functionat pana prin anul 1867.
In continuare sunt amintiti o serie de cantori, care ocupa postul de invatatori si anume: Merlas, originar din Valea Rea, jud. Somes, care functioneaza 4-5 ani, iar prin anul 1872 se aminteste de Roman Ilie, care functioneaza pana in anul 1880. Primul invatator calificat a fost Ioan Buta, dar acesta nu a stat decat un an, 1880-1881. Salariul acestuia varia intre 50-60 de coroane si cate 20-30 de vici de porumb.
Intre anii 1881-1884 postul de invatator a ramas neocupat din lipsa de invatator. In anul 1887 parohia greco-catolica dinlocalitate a luat initiativa si a construit un nou local scolar, dotat si cu mobilier. Acum vine un invatator calificat pe nume Deac, care a predat 2-3 ani, iar dupa plecarea lui revine cantorul Roman Ilie a lui Vasile, pana in anul 1898. Intre timp, in anul 1889 scoala a fost transformata de catre autoritatile maghiare in scoala de stat. Situatia localului scolii, insa, nu s-a scimbat deloc. Mobilierul era tot cel vechi, compus dintr-o masa si cateva scanduri de salcie asezate pe pari implantati in pamant.
Intre anii 1898 si 1905 a functionat invatatorul Avram Ambroziu din Purcareti, care, impreuna cu preotul local Simion Meciu lupta pentru a scoate scoala de sub tutela statului maghiar si o reda parohiei. Acest invatator a fost dedicat carierei sale, reusind sa-i invete sa scrie si sa citeasca pe majoritatea absolventilor. Prin anul 1904 se imbolnaveste si paraseste localitatea. Se muta in comuna sa natala, suferind de "alienatie mintala'.
Intre anii 1905-1908 a functionat invatatoarea Cristina Longo, originara din comuna Sercaia, jud. Fagaras, dupa care urmeaza, intre anii 1908-1912 Augustin Bob. In anul 1912 acesta decedeaza, fiind bolnav de tuberculoza, in localitatea natala, Cozla. Si acesta a fost un invatator bun, constient de misiunea pe care o avea. Din anul scolar 1912-1913 revine invatatoarea Cristina Longo, care mai functiona inca la data de 28 februarie 1933, cand a intocmit monografia scolii din Vadurele. Ea subliniaza faptul ca stiinta de carte in localitate era de 40-50%, la populatia varstnica, si de 70-80% la cei tineri.
Localul scolar ridicat in anul 1887 de catre parohia greco-catolica s-a ruinat complet si s-a ridicat altul cu sprijinul Comitetului Scolar Judetean, care a acordat un imprumut de 80.000 lei comunei in anul 1930. Dupa cel de al doilea razboi mondial, intre anii 1948-1978, dupa cum aminteste prof. Aurel Medve in cartea sa, a functionat ca invatatoare in Vadurele, Eugenia Mercea.
Sursa: http://www.caietesilvane.ro/indexcs.php?cmd=articol&idart=195
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu