Tranis - Istoricul scolii -

Si aici, la fel ca si in multe alte localitati scoala se infiinteaza dupa Sinodul vicarial de la Simleu, adica in anul 1850. In perioada 1850-1860 la Tranis a functionat ca invatator Vasile Rar din Vadurele. Intre anii 1860-1865 a functionat Ioan Mocodan, care era originar din Rogoz. In anul scolar 1865-1866 a functionat Vasile din Vadurele, iar in anul scolar 1866-1867 a Nicolae Maricica, originar din jud. Bistrita-Nasaud. Salariul lor annual era dat de catre locuitori si anume 40 bani, un pui de gaina, 5-10 oua si un fuior de canepa. Din pacate rezultatul procesului de invatamant a fost foarte slab, nestiind sa citeasca si sa scrie aproape nimeni din sat.

Din anul 1867 si pana in anul 1904 a functionat Alexandru Buta, absolvent al preparandiei din Nasaud, nascut in comuna Magherus. Acesta a primit din partea satenilor o coroana si 40 fil. si o jumatate de "vica" de porumb, iar mai tarziu a primit annual 300 de coroane, ajutor de la stat. In decursul functiunii sale Alexandru Buta s-a dovedit a fi un bun invatator si "bun roman", "indemnandu-i pe oameni ca se imbratoseze scoala si biserica". El a fost felicitat de catre inspectorul scolar Kerestes din Zalau cu ocazia inspectiei pe care acesta o efectueaza la scoala din Tranis. Dupa pensionarea lui Alexandru Buta, incepand cu anul scolar 1904 a functionat ca invatator Vasile Dobocan, absolvent al preparandiei din Gherla, care in anul 1933 s-a pensionat. El primea un salariu annual de 300 de coroane de la stat si 240 de la comuna.

Inainte de 1918, pana in anul 1904 doar 10% dintre locuitorii satului erau stiutori de carte. In timpul functionarii ca dascal a lui Vasile Dobocan acest procent creste spectaculos la 70%. Cei 30% analfabeti erau toti de la varsta de 15 ani in sus. Tot acum se infiinteaza un cor bisericesc si elevii dau mai multe reprezentatii teatrale. Inainte de 1918 se predau materii ca cititul si scrisul, metode primare de calcul matematic, religia, geografia judetului si muzica bisericeasca. Dupa 1918 se adauga gramatica, intuitia, aritmatica, istoria, geografia tarii si a continentelor, fizica, educatia fizica si lucrul manual. Dintre gazetele ce apareau dupa 1918 se citeau urmatoarele: "Gazeta de Dumineca", "Patria", "Gazeta de Vest", "Steagul biruintei" si revistele "Scoala noastra" si "Statul si Scoala". Manualele folosite inainte de razboi erau cartea de citire a lui Petri Mor si manuale de Iuliu Vuia. In timpul invatatorului Alexandru Buta, mai precis prin anul 1874 s-a facut trecerea de la alfabetul chirilic la cel latin.

Plata invatatorilor in timpul scolilor confesionale din perioada de pana la anul 1918 era de o coroana si 60 de fileri, iar plata in natura era de o jumatate de vica de porumb. Pentru completarea salariului invatatorului statul maghiar a acordat un ajutor de 360 de coroane. Dar aceasta a dus, dupa anul 1907, cand se adopta legea lui Apponyi, si la impunerea limbii maghiare in scoala. In anul 1900, locuitorii din Tranis reusesc sa construiasca un edificiu scolar nou. Anterior era o casa acoperita cu paie, fara a fi podita si cu broasca de lemn la intrare. Copiii nu puteau sta de multe ori inauntru din cauza prafului care se ridica in sala de clasa.

Dupa anul 1918, mai precis in anul 1926, s-a infiintat al doilea post de invatator. In perioada interbelica prof. Aurel Medve ii aminteste pe urmatorii invatatori: Vasile Farcas, "primul invatator cu idei moderne", Eugenia si Vasile Pop, Enache Gheorghe si Victor Precup. Dupa cel de al doilea razboi mondial si pana prin anii 1980 au activat ca dascali Maria si Traian Lucacel, dupa care a urmat o noua generatie de dascali, unii pensionati dupa 1990, altii activand si astazi, dintre care ii amintim pe: Liviu Ciocian, Valeria Husian, Viorica Mare, Ioan Birta, Silvia Nan, Livia Zaharie, Viorica si Atanasiu Oros.

Sursa: http://www.caietesilvane.ro/indexcs.php?cmd=articol&idart=195