Primul invatator la scoala confesionala greco-catolica din Napradea a fost Groza Constantin si el a functionat pana in anul 1860. Asadar, in anul 1856, intr-o sala inchiriata, cu aproximativ 10-15 elevi acest invatator incepea procesul de educare al copiilor din aceasta localitate. In anul scolar 1860-1861 este amintit invatatorul Bulgarean Vasile din localitatea Bulgari, jud. Salaj. Numarul de elevi a crescut la 20-25. Intre anii 1861 vine ca invatator in Napradea, Grigore Neamtu, originar din Minteul Gherlei, care a mutat scoala din localul inchiriat in cel care apartinea bisericii greco-catolice. Acesta era compus dintr-o sala de invatamant si locuinta pentru invatator, o singura camera si tinda. Acest invatator a predat in Napradea pana in anul 1864. Un fapt imbucurator este acela ca scoala era frecventata acum de 40-50 de elevi.
In anul 1864 il gasim ca invatator pe Maerean Iosif, originar din localitatea Piatra, jud. Nasaud. El a functionat ca invatator pana in anul 1870. Urmeaza, apoi, in perioada 1870-1873, Vlad Vasile, care era originar din localitatea Babeni, jud. Salaj. Intre anii 1873-1875 a functionat ca invatator Ioan Hossu, originar din comuna Mesteacan, fostul jud. Somes, iar in anul scolar 1875-1876, Pop Augustin, originar din localitatea Recea, jud. Satu-Mare. Intre anii 1876-1879 a functionat ca invatator Nicolae Hossu din Purcareti, fostul judet Somes, iar in anul scolar 1879-1880 a functionat ca invatator Conea Ioan, originar din Chelinta, fostul jud. Salaj. Intre anii 1880-1904 a functionat ca invatator Lazar Gheorghe, originar din Purcareti, care a fost unul dintre cei mai vrednici dascali.
Din cauza faptului ca localul scolii din Napradea s-a ruinat, protopopul greco-catolic Ioan Cheseli Dragomir, un om harnic, bun administr a cedat casa parohiala pentru scoala, deoarece el avea locuinta proprie. Primul invatator in noul local al scolii a fost Achidim, originar din Purcareti si a functionat doar in anul scolar 1904-1905. A urmat, apoi, vrednicul invatator Dragomir Sabin, originar din Copalnic Manastur, jud. Satu-Mare. A functionat ca invatator din 1905 pana in anul 1914, cand a fost mobilizat si trimis pe front. Din pacate a fost si el unul dintre nenumaratele victime ale acestei prime mari conflagratii mondiale.
Inainte inca de a incepe razboiul statul maghiar cere sa se construiasca un local nou, amenintand ca daca nu se va reusi acest lucru va prelua scoala si o va transforma in scoala de stat, unde limba de predare, dupa cum am mai amintit, era limba maghiara. Senatul bisericesc se impotriveste ca scoala sa fie preluata de catre statul maghiar si hotaraste construirea unui nou local pentru scoala confesionala. Aceasta urma sa fie compusa din doua sali de cursuri si o bucatarie. Lucrarile ajunsesera aproape pana la acoperis, cand izbucneste razboiul si astfel sunt sistate pana in anul 1918. Intre anii 1914-1916 scoala nu a functionat din cauza razboiului si fiindca nu erau invatatori. Din protocolul sedintelor bisericesti rezulta faptul incepand cu data de 12 august 1916 si pana la sfarsitul anului scolar a functionat ca invatator Precup Aurel.
La data de 12 august 1917 senatul bisericesc in frunte cu protopopul Teodor Bahatiel l-a ales ca invatator pe Csatos Vasile, casatorit in Napradea, care insa decedeaza la scurt timp.
Dupa Marea Unire din anul 1918, statul roman preia scolile care capata denumirea de scoli primare de stat romaneasca. Scoala din Napradea isi incepe activitatea la data de 16 decembrie 1920 avandu-l ca invatator suplinitor pe Cosma Alexandru din Napradea. Pe data de 14 noiembrie 1919, protopopul Teodor Bohatiel se adreseaza Consiliului Dirigent, caruia ii prezinta situatia dificila in care se gasea scoala din Napradea, a carei constructie a ramas neterminata din cauza razboiului. El subliniaza faptul ca din aceasta cauza, cinci ani de zile in Napradea, au crescut pruncii fara instructie si cere statului roman sa intervina cu ajutor financiar pentru a se reusi finalizarea acestei constructii, ca se putem si noi gusta dulceata invataturei. Aceasta situatie o prezinta, apoi, si ministrului de resort al guvernului roman, la data de 30 iunie 1920. El afirma ca in toamna anului 1919 ar fi avut nevoie de 180.000 de coroane pentru finalizarea constructiei, iar credinciosii nus in stare a suporta spesele. Incheie subliniind faptul ca "fericirea si viitoriul unui stat nu sa poate basa numai pre puterea armelor, ci basa si razimul cel mai puternic e crescerea lui in directiune sanatoasa care numai in scoala se poate impartati, prin urmare nu plutoanele de jandarmi ci scoalele sa se savarseasca si ajutora cu mana larga si numai atunci putem ascepta linisciti inflorirea statului si ca progresul enorm al Vestului Europei se datoreaza scolii, iar regresul Rasaritului lipsei acestora".
In anul 1924 se termina constructia loalului inceput in anul 1914. Diriginte este numit Ioan Strambu, originar din Purcareti, iar in postul al doilea, Ioan Cosma, ca invatator suplinitor. La data de 1 februarie 1925 vin ca invatatori sotii Paul si Aurelia Dumitriu, originari din comuna Corlateni, jud. Dorohoi.
In aceasta perioada incep sa vina in Salaj, care era judet de frontiera, si in alte judete din Ardeal, o serie de invatatori din Vechiul Regat. Ei au fost motivati de catre statul roman pentru aceasta cu un spor salarial considerabil.
In perioada dintre cele doua razboaie mondiale se observa o crestere importanta a numaruluide elevi si o imbunatatire a actului educational. Astfel, in anul scolar 1927-1928 erau inscrisi la scoala din Napradea 142 de elevi, iar la cursul de adulti 78 de elevi. Tot in anul 1928 are loc un eveniment important pentru scoala din Napradea. Dupa cum reiese dintr-un articol al prestigioasei reviste a invatatorilor salajeni din perioada interbelica, Scoala Noastra, in ziua de 27 mai, Ministrul Instructiunii Publice, C. Angelescu a participat la inaugurarea unor localuri scolare din Salaj. Este vorba de scolile din Boian-Plesca, Starciu, Rastolt, Vascapau, Rachis, Galpaia, Var, Napradea, Cheud si Biusa. In zilele care urmau ministrul avea in program inaugurarea unor localuri noi de scoala din plasa Carei, dar aceasta nu a mai avut loc, deoarece el s-a deplasat in orasul Beius, judetul Bihor, unde aveau loc festivitatile legate de implinirea centenarului acestui prestigios liceu romanesc. Liceul Samuil Vulcan din Beius a fost al doilea liceu romanesc din Transilvania, dupa scolile Blajului, unde s-au format si foarte multi salajeni, inainte de 1918.
In perioada interbelica, desi prin transformarea scolilor confesionale in scoli de stat, preotul pierdea functia de director al scolii, el pastreaza, in continuare, o influenta mare asupra acesteia. Preotul si invatatorul erau cei care conduceau lumea satului si totodata procesul educational, bucurandu-se de un respect deosebit din partea taranilor. Dupa izbucnirea celui de al doilea razboi mondial si Dictatul de la Viena, in perioada 1940-1944, in scolile din zona ocupata de catre regimul horthist, invatamantul s-a desfasurat in limba maghiara.
Dupa 1944 si pana in zilele noastre, in cartea sa intitulata Napradea. Locuri, oameni si fapte, profesorul Aurel Medve ii aminteste pe dascalii care si-au desfasurat activitatea in aceasta localitate. Astfel, pana in anul 1965, unii pana prin anii 1980, el ii aminteste, la Napradea, pe urmatorii dascali: Maricica Cosma, Gheorghe Zmeu, Gheorghe Mos, Octavian Pop, Eugenia si Alexandru Donciu, Elvira si Sabin Inceu. A urmat o noua generatie de dascali, multi dintre ei activand si astazi sau pensionati dupa 1990:Valeria si Alexandru Gambut, Nicolae Petruta, Martian Cordos, Maria si Aurel Medve, Clara si Ioan Damsa, Livia Mone.
Aurel Medve
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu