Intre anii 1856-1859 a functionat ca invatator Hasteiu, originar din Lemniu, fostul judet Somes. Despre el exista informatii ca nu reusea sa tina in frau disciplina copiilor, astfel ca in anul scolar 1859-1860 il gasim ca si invatator, din nou, pe cantorul Popovici Avram, iar intre anii 1860-1862 a functionat invatatorul Pintea, originar din Somcuta Mare. Toti acestia nu erau invatatori calificati si "aveau putina cunostinta de carte". Primul invatator calificat, absolvent al scolii normale din Nasaud a fost Vasile Hossu din Mesteacan, fostul judet Somes. El a functionat ca invatator intre anii 1862- 1864. A plecat din localitate, deoarece documentele spun ca suferea de "alienare mintala". In anul 1865-1866 a revenit, din nou, cantorul Popovici Avram, in lipsa unui invatator calificat, apoi, in anul 1866-1867 Ioan Bot.
Referitor la salariul invatatorilor se aminteste faptul ca pana la Ioan Bot, invatatorii primeau suma de 60 de florini si 30 de "vici" de porumb.
Intre anii 1867-1872 a functionat primul invatator calificat "mai activ" in persoana lui Marcu Bileganu, originar din localitatea Herina, judetul Bistrita-Nasaud. Despre acesta se spune ca a fost "un om zelos", iar rezultatele muncii sale se resimteau chiar si in perioada interbelica, prin anii 1930. Elevii din acea perioada au ajuns la performanta de a citi apostolul in biserica, ceea ce era un lucru deosebit pentru acele vremuri. Din pacate acest harnic invatator trece la cele vesnice in anul 1872. Dupa moartea acestuia a functionat ca invatator, intre anii 1872-1875, Alexandru Ciupe, absolvent al scolii din Gherla. Acesta, insa, "pe cat era de bun cantor, pe atat era de slab invatator, neproducand nici un rezultat in scoala". Intre anii 1875-1992 a revenit ca invatator Vasile Hossu, care se vindecase de boala pe care o avuse. A functionat ca invatator 17 ani, dar cu rezultate mult mai slabe decat cele dinainte de a se imbolnavi. Aproape toti cei care au frecventat scoala in acea perioada, se constata, in perioada interbelica, ca erau analfabeti. Invatatorul isi vedea mai mult se problemele sale particulare decat de scoala. Mai mult, la scoala folosea metode violente, punandu-i pe copii in genunchi pe graunte. De asememea, fiind slab edificiul scolar si acoperit cu paie, "cand copiii faceau galagie Hossu prindea de mester grinda si punea in miscare intreg edificiul speriind pe copii cu daramarea edificiului asupra lor daca nu se linistesc".
In anul 1891 s-a ridicat un nou edificiu scolar, pe acelasi loc unde a fost veche cladire. Primul invatator care a functionat in aceasta scoala a fost Ioan Raus din Cozla. Dupa patru ani, el paraseste cariera didactica, angajandu-se ca functionar administrativ. A fost regretat de elevi, deoarece era un invatator bun. Dupa invatatorul Bileganu, Ioan Raus a fost al doilea invatator vrednic care a functionat la Somes-Guruslau. In timpul functiunii sale salariul invatatorilor a urcat la 300 de florini, dar nu s-a mai dat in schimb porumb. Aceast salariu s-a pastrat pana in anul 1904, cu deosebirea ca invatatorii necalificati luau doar 127 de florini de la parohie. Ei nu primeau ajutor de la stat.
Pana in anul 1904 au urmat o serie de invatatori care nu au stat mai mult de 1-2 ani. Astfel, in anul scolar 1896-1897 a functionat ca invatator necalificat Cornel Caba, fiul preotului de atunci, Laurentiu Caba, in anul scolar 1897-1898 a functionat invatatorul calificat, Ioan Bob din Cozla, intre anii 1898-1900 a functionat ca invatator Ilie Pausan, intre anii 1900-1902, Pleba Augustin, invatator calificat, iar intre anii 1902-1904, Alexandru Hoda. In timpul functiunii celui din urma, proprietarul domeniului din Somes-Guruslau, Peky Imbre, fost pretor la plasei Jibou si prefect al judetului Salaj a incercat transformarea scolii confesionale in scoala de stat, dar "populatia s-a opus cu indaratnicie acestei tendinte".
La 20 septembrie 1904 a fost ales ca invatator Vasile Indrea, originar din localitatea Buciumi, jud. Satu-Mare, absolvent al scolii normale de stat din Deva. A fost considerat cel mai activ invatator de pana atunci. Incepand cu anul 1904 a crecut si salariul invatatorului de la 600 coroane la 800 din care 255 coroane proveneau de la parohia greco-catolica din localitate si 547 coroane ajutor de la stat. Ajutorul de la stat se marea tot la 5 ani cu cate 100 de coreane. Creste considerabil si numarul de elevi, aproximativ la 70-80, impartiti pe 5 clase.
In toamna anului 1906, invatatorul Vasile Indrea, cu ajutorul fruntasilor satului, in special al lui Barbul Gavril al lui Simeon, primarul de atunci a infiintat cooperativa de consum "Infratirea", care avea 75 de membri din localitate si din cele vecine si un capital social de 750 coroane. Urmarea infiintarii acestei cooperative, se spune intr-un document, a fost si faptul ca s-a curatit comuna de camatarii evrei.
Dupa anul 1918 clasele se reduc la 4 si se infiinteaza, incepand cu anul 1921, al doilea post de invatator. El a fost ocupat de catre "normalista" (adica absolventa a scolii normale de invatatori) Maria Crisan, apoi de catre Dumitru Tanoviciu din Bacau (1923-1924), Elena Napreanu (1924-1926), iar din 1926 de catre invatatoarea Maria Caba, absolventa a scolii normale din Simleu Silvaniei.
Vrednicul invatator Vasile Indrea s-a pensionat pe data de 1 septembrie 1932, dupa 30 de ani de munca in folosul scolii. In timpul cat a functionat ca invatator in Somes-Guruslau el a avut fericirea sa vada ca dupa bancile scolii sale au iesit urmatorii: un profesor, 3 functionari administrativi, 2 functionari financiari, 6 invatatoare, 4 functionari la C.F.R., 11 meseriasi, 1 sef de post de jandarmi, 2 comercianti, 2 mecanici, un agent de siguranta, un student "in scoli superioare" si 5 elevi de scoli secundare.
La data de 10 octombrie 1932, in urma pensionarii lui Vasile Indrea la scoala din Somes-Guruslau a fost transferat invatatorul Aurel Pop.
Dupa cel de al doilea razboi mondial si pana prin anii 1980 au, dupa cum aminteste prof. Aurel Medve in cartea sa, la scoala din Somes-Guruslau functionat urmatorii dascali: Rozalia si Vasile Lolici(1950-1970); Viorica Mandru, Emilia si Andrei Muresan (1955-1969). A urmat si aici o noua generatie, multi dintre ei activand si astazi sau pensionati dupa 1990 dintre care ii amintim pe Eugenia Cretu si Elena Ion.
Sursa: http://www.caietesilvane.ro/indexcs.php?cmd=articol&idart=195
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu