Năpradea din sufletul meu – Aurel Medve

Sirul preotilor parohi

Cei dintai preoti cunoscuti la Napradea, sunt, Dumitru si Ioan, preoti neuniti, adica ortodocsi, intre anii 1728-1751, avand si o biserica. 

Pe la anul 1760-1762 in "Statistica Romanilor din Ardeal facuta de administratia Austriaca" ii gasim in Napradea tot pe acesti doi preoti neuniti, ortodocsi, avand casa parohiala si un numar de 150 familii.
In anul 1775, cunoastem pe "popa Filip, un peregrin prin satele transilvanene, unde copia carti manuscrise, sfarsitul vietii sale aflandu-l in Saplac, langa Gherla." Incepand cu anul 1824, odata cu aparitia Registrelor de stare civila in parohie, cunoastem cu exactitate sirul preotilor. La 14 aprilie 1824, paroh in Napradea este Stefan Biro. In timpul pastoririi sale in 1836 se edifica biserica actuala. Anul 1848, fiind destul de bogat in evenimente, culminand cu revolutia romanilor transilvaneni, prezenta bisericii din Napradea, prin preotul paroh se face vadit, simtita. 

Daca la 30 iulie 1848, fostii iobagi si jeleri de pe mosia baronului Huszar Carol din Napradea, in reclamatia lor semnata de conducatorii acestei revolutii Jurca Gheorghe si Salajan Teodor "In numele nostru si a altor locuitori de fata ai comunei Napradea" folosesc un ton vehement si acuzator la adresa "domnului Santovics Augustin, administratorul mosiei domnului baron Huszar Carol" care le pretinde in mod "ilegal multe restante urbariale, care are un caracter de program local al revolutiei din 1848, iobagii de aici cerandu-si drepturile lor, posibil ca aceasta reclamatie-program, sa fi fost intocmita de preotul paroh Stefan Biro, preotul fiind printre putinii stiutori de carte din perioada aceasta. Aceasta presupunere o putem intari si prin faptul ca la 17 septembrie 1848, cand "delegatii proveniti din Napradea s-au prezentat la Nasaud, pentru a discuta cu locotenent-colonelul Urban, comandantul regimentului "daca locuitorii comunei lor pot indeplini serviciul militar, ( ... ) pe care se obliga a-l executa in Nasaud in vederea infrangerii asupritorilor si pentru apararea fiintei nationale a romanilor." Dupa intrevedere delegatii s-au intors in Napradea aducand cu dansii scrisoarea cu raspunsul aprobativ.
Continutul acesteia a fost adus la cunostiinta tuturor locuitorilor romani din comuna, de catre preot, in cadrul unei adunari ce s-a tinut la data de 27 sept. 1848. Preotul care aduce la cunostinta locuitorilor rezultatul acelei scrisori, in cadrul unei adunari din 27 sept. 1848, este parohul Stefan Biro, care este alaturi de iobagii acestui sat. Preotul Stefan Biro pastoreste pana la 6 martie 1855. 

Din 14 octombrie 1856, odata cu venirea in parohie a preotului Gheorghe Stanciu, parohia va deveni centru protopopesc, Districtul Napradea, avand sub jurisdictie 16 sate, mentionate in istoricul parohiei.
In 1864, taranii din Napradea s-au ridicat din nou impotriva asupririi. Astfel, cand omul arendasului a vrut sa ia dijma, locuitorii s-au inchis in case, iar altii au batut sluga arendasului. A intervenit pretorul, dar nici unul dintre satenii din Napradea nu a vrut sa dea numele celor care au pornit razvratirea.
Tacerea protopopului Gheorghe Stanciu, parohul satului de atunci, ne face sa credem ca preotul a fost alaturi de tarani. 

Protopopul Gheorghe Stanciu nu numai ca se preocupa de buna functionare si administrare a Districtului Napradea, dar vedem ca si in acele momente nedorite cand biserica din 1856 a ars, prin interesul si preocuparea sa in 1861 se renoveaza radical. Nu cunoastem cauzele acestui incendiu, credem insa ca atunci a ars numai acoperisul bisericii care era de sindrila, deoarece si azi se mai pot observa unele grinzi, atinse de flacari. Oricum acest incendiu este mentionat nu numai pe acea "lespede de piatra" dar si pe Apostolierul din 1814, "in 9-a Decembrie 1856 de una data cu dearderea bisericii."

Protopopul Gheorghe Stanciu se ingrijeste si de procurarea cartilor de cult, Evanghelia din 1776 se cumpara in timpul sau in "1857 noemvre 30 prein Georgiu Stanciu." La fel si Apostolierul din 1814, cumparat in "Naprade la 1864 Augustu 7 Georgiu Stanciu Protopopu si parochu locale."
Gheorghe Stanciu pastoreste pana in 22 decembrie 1866. Din 1866-1868, Districtul Napradea este administrat interimar de preotul I. Danciu din Cheud. In 27 ianuarie 1868, la Napradea vine protopopul Ioan Cheseli Dragomir, din Kopalnic-Manastur. Tanarul absolvent al seminarului din Blaj, il vedem prezent "la marea adunare nationala din 3/5 mai 1848, de la Blaj. 

Somesenii au luat parte in numar mare. Din pacate, nu avem numele tuturor. Ramane ca certa, conform marturisirii lasate in gazeta "Orientul Roman" de un oarecare Napradeanu, participarea tanarului absolvent al Seminarului din Blaj, Ioan Cheseli-Dragomir abia stabilit in Lozna." Proclamarea la 9/21 mai 1877, a independentei de stat a Romaniei s-a materializat prin "ajutorarea soldatilor romani raniti" si de catre locuitorii acestui sat, colecta facandu-se probabil chiar de protopopul Ioan Cheseli Dragomir, asa cum avea sa mai faca si alte colecte, avand caracter de intrajutorare si solidaritate. 

Miscarea memorandista in Napradea 1892-1894, este in totalitate opera protopopului Ioan Cheseli Dragomir. Este si explicabil sa fie asa, deoarece intre memorandisti, majoritatea erau preoti si avocati. (Vezi si Procesul unui proces al lui Mihai Stoian). Cele doua telegrame de adeziune cu miscarea memorandista trimise din Napradea de protopopul Ioan Cheseli Dragomir, unde sunt amintiti un numar mare de aderenti ai acestui sat la aceasta miscare, publicare de altfel in "Tribuna, an IX, nr. 143 din 25 iunie/7 iulie 1892, pag. 569" vin sa confirme acest adevar. Detalii in legatura cu aceasta miscare se pot constata din istoricul satului Napradea, mentionate mai inainte. 

Eu doresc doar, sa fac o observatie privind frumoasa grafie a acestor telegrame, precum si elevatul continut: "Venim dar cu toata caldura inimii a gratula corifeilor nostri nationali, care au cocipiat ideea acestei conferinte intr-un timp asa de critic ... " In 1902, in timpul protopopului Ioan Cheseli Dragomir se cumpara din Timisoara acel clopot pentru biserica in greutate de 103, 1/2 kg. Sematismul din 1906 il mentioneaza ca paroh tot pe protopopul Ioan Cheseli Dragomir care va functiona pana in 1912.
Protopopul Ioan Cheseli Dragomir, avea sa fie si "Inspector de scoala confesionala" a Districtului Napradea. 

In anul 1913, Districtul Napradea avea sa fie condus interimar de preoti suplinitori. Din Sematismul anului 1914, aflam ca paroh in Napradea pe protopopul Teodor Bohatel, nascut in 1864, ordinat in 1889. La 28 septembrie 1914, anul izbucnirii primului razboi mondial il intalnim pe protopopul Teodor Bohatel facand "rugaciuni pentru dobandirea unei paci binefacatoare." La Arhivele statului Salaj, se gaseste un tabel al anilor 1914-1919, ridicat de la Parohia Napradea cu numele tuturor eroilor, a soldatilor cazuti pe campul de lupta in acest razboi intocmit de acest oficiu protopopesc pe care l-am mentionat la momentul oportun. Dar numele protopopului Teodor Bohatel va ramane inscris in istoria satului Napradea, mai ales prin faptul ca la 1 decembrie 1918, anul Unirii Transilvaniei cu Patria mama, protopopul Teodor Bohatel a avut un rol insemnat. 

Daca la 26 septembrie 1919, desprindeam din acel "Protocol" inedit redactat in comuna Napradea, referitor la constituirea Partidului National Roman in care protopopul Teodor Bohatel "in termeni lamuriti" a descris "luptele grele si suferintele nesfarsite de care a fost impartasit intreg poporul roman, sub dusmanii nostri seculari si stapanitori din trecut" ... exprimandu-si solidaritatea "cu fruntasii nostri care au luptat pretutindeni sub stindardul Partidului National Roman ... suferind insulte si inchisoare", protopopul Teodor Bohatel a fost propus de candidat de deputat. Iar printr-un alt proces verbal fiind ales presedintele Partidului National Roman, in Napradea. 

La 25 august 1919, viata politica a judetului era marcata de activitatea electorala pentru alegerea deputatilor primului Parlament al Romaniei intregite. La Zalau s-a reorganizat Clubul Partidului National Roman la o adunare la care au participat intelectuali si tarani. Cu aceasta ocazie au fost propusi candidati de deputati ai acestui partid in circumscriptiile Zalau - Iuliu Coroian avocat din Sibiu, pentru Jibou - Dr. Ioan Erdely, la Domnin - Teodor Bohatel, protopop din Napradea ... 

Printr-o adresa cu Nr. 74/1918, "Asociatia pentru cultura si literatura a poporului roman" - ASTRA - pe anul 1917, trimite un ajutor la Napradea de 1000 de coroane, care va fi impartit 2/3 din suma sa se distribuie la scoala, iar 1/3 pentru biserica. Prin adresa Nr. 482/1917, se cere protopopului Teodor Bohatel sprijinirea infiintarii unui internat roman in Simleu - cu indemnul " sa imbratisati cauza aceasta de mare insemnatate pentru viitorul cultural al nostru." Intr-un protocol incheiat in acest sens, de fata fiind si Gheorghe Pop de Basasti - se hotaraste ca internatul sa poarte numele "Internatul Roman gr. cat. de baieti Gheorghe Pop de Basesti." 

In 1922, se cere oficiului din Napradea prin Teodor Bohatel, sa trimita un ajutor financiar "familiilor minerilor din Lupeni, dupa groaznica catastrofa intamplata in 27 aprilie 1922 in minele de carbuni de acolo." La 1 aprilie 1923, printr-o adresa catre protopopul Teodor Bohatel - se arata ca "Directiunea scolii medii de baieti, Gheorghe Pop de Basesti din Cehu-Silvaniei" l-a ales membru al comitetului scolar "pentru ravna la propasirea scoalelor." 

Protopopul Teodor Bohatel, functioneaza la Napradea pana in 30 noiembrie 1924. Odata cu plecarea sa Districtul Napradea se desfiinteaza, iar parohia va trece sub jurisdictia Districtului Jibou. Protopopului Teodor Bohatel, i-a urmat preotul Vasile Schiop. Dintr-un tabel referitor la situatia parohiei Napradea din 18 decembrie 1926, aflam ca preotul Vasile Schiop, a ocupat parohia la data de 15 martie 1925. Tot aici sunt prezentate si numele familiilor si a sufletelor din care este compusa parohia, rezultand un numar de familii de 300, cu 1156 suflete. Preotul Vasile Schiop, s-a nascut la 1 martie 1880, sotia sa fiind Anastasia Schiop (Bancos) nascuta in 10 aprilie 1885. 

In anul 1928 octombrie 1, in timpul preotului Vasile Schiop, se cumpara din Timisoara clopotul cel mare de la biserica "in locul clopotului recvirat in timpul razboiului mondial din 1914-1918." In procesul verbal din 17 februarie 1929 ni se relateaza ca "in comuna Napradea, judetul Salaj, avand in vedere adresa "Asociatia Romana pentru propaganda aviatiei A.R.P.A. cu Nr. 50 din 3 febr. 1929 Filiala Salaj, Cazarma General Dragalina" pentru constituirea Comitetului de conducere aviatica din comuna Napradea, il intalnim ca presedinte a acestui comitet pe preotul Vasile Schiop. La 21 mai 1938, preotul Vasile Schiop este invitat la Jibou pentru "Oficierea serviciului divin " Te Deum" si sfintirea steagurilor premilitarilor din plasa Jibou." Amanunte in istoricul satului Napradea, relatate mai inainte. 

In 25 ianuarie 1940, i se comunica preotului Vasile Schiop ca "In baza ordinului Ministerului de Interne Nr. 319/1940, va incepe sa functioneze in ziua de 5 februarie a.c. sub directa conducere a subsemnatului Centru de Instructie A. P. Organizata in serii a patru zile fiecare serie. Vor participa in mod obligatoriu la cursuri toti preotii comunelor rurale. Prima serie sa se gaseasca in seara zilei de 4 februarie a.c. in Zalau. A doua zi 5 febr. a.c. la orele 7 si 30 sa fie prezenti in sala cinematografului unde incep cursurile. Toti preotii participanti vor veni cu hartie si cele necesare de scris. Cartiruirea participantilor se face de catre organele comanduirii pietei si politia locala, care va sta la dispozitia preotilor participanti tot cursul zilei de 4 februarie a.c. pana la ora 24." 

Tot in acest an 1940 a avut loc si Odiosul Dictat de la Viena, unde foarte multe informatii referitoare la acest act nedrept, cu referire la satul Napradea, vom primi de la preotul Vasile Schiop. Majoritatea acestor informatii le-am amintit in istoricul satului unde am putut observa ca la "2 decembrie 1940, in urma acestor evenimente politice care s-au desfasurat in jumatatea a doua a anului curent, in urma carora judetul nostru, impreuna cu alte judete ale Ardealului de Nord, a ajuns din nou sub stapanirea statului maghiar, au influentat in mod cu totul deosebit asupra vietii religioasa-morala din parohie. In urma ordinelor date de comanduirea militara fiind interzise orice adunare sau sedinta, ori reuniune religioasa."

Din cronica intocmita de preotul Vasile Schiop cu privire la evenimentele petrecute in Napradea in acest an 1940, aflam ca "multi dintre credinciosi s-au refugiat in Napradea." Alte informatii periodice, ale preotului Vasile Schiop, vin sa ne arate starea localitatii Napradea dupa ocupatia hortista. La 29 martie 1943 aflam: "Nesiguranta zilei de maine apasa greu asupra vietii credinciosilor. Nutremantul insuficient, imbracamintea rea, contribuie la inmultirea celor mai grele boli. Copiii se nasc debili, mortalitatea e mare." 

Spre finele anului 1943, respectiv la 20 octombrie 1943, intr-o alta informatie periodica se arata ca: "Multi credinciosi in lipsa de imbracaminte nu pot cerceta biserica, iar copiii tot din lipsa imbracamintei raman de la scoala. In urma alimentatiei rea si lipsa imbracamintei s-au ivit diferite boli cu deosebire intre copii, mortalitatea a crescut simtitor." "In anul 1944, dupa ce Romania incheie armistitiu cu rusii si trece de partea puterilor aliate, autoritatile unguresti in urma acestui eveniment au pus in domiciliu fortat pe aproape toti preotii romani si pe alti intelectuali romani. Astfel am stat - marturiseste preotul Vasile Schiop in Cronica sa - in domiciliu fortat eu ca si paroh si clericul Traian Cordea de la 24 August pana la sosirea armatei rusesti in 17 octombrie". In ziua de 17 octombrie, la orele 10, inainte de masa cand intra in comuna armata eliberatoare, in sunetul clopotelor si a bucuriei de nedescris, preotul Vasile Schiop ii intampina cu o multime de credinciosi, in fata primariei si ii "binecuvanteaza". Pe linie bisericeasca preotul Vasile Schiop s-a ingrijit de biserica, la 17 mai 1925, executandu-se o pictura de catre pictorul Ioan Bogdan din Simleul-Silvaniei. Detalii despre aceasta pictura am prezentat mai inainte. 

Preotul Vasile Schiop a functionat ca paroh in Napradea, pana la 11 noiembrie 1947.
La 4 aprilie 1948, vine ca paroh in Napradea, preotul Perse Petru. De numele preotului Perse Petru se leaga acel mare act al Reintregirii bisericii din 21 octombrie 1948. Cu privire la acest act important din viata bisericii romanesti preotul Perse Petru avea sa insemneze: "Dupa unificarea religioasa din octombrie 1948, credinciosii parohiei aflandu-si linistea sufleteasca si-au dovedit intregul atasament fata de Biserica-mama Ortodoxa". Aceasta afirmatie o consider justa si fireasca deoarece, daca la 1 decembrie 1918, romanii din Transilvania s-au unit pe linie nationala, politica, precum si in 1944, dupa eliberarea Ardealului de nord de sub ocupatia hortista, era imperios necesar, absolut firesc ca si pe linie bisericeasca, cele doua biserici romanesti, care au fost intotdeauna alaturi de popor sa se uneasca pentru totdeauna. Pecetea acestui act a creat "acea admirabila si indestructibila unitate sufleteasca" a poporului roman. 

In vara anului 1967, in timpul preotului Perse Petru, in interiorul bisericii se face o zugraveala simpla, obisnuita, ca in locuintele satenilor, prin aceasta acoperindu-se vechea pictura a lui Ioan Bogdan. Pe linie strict bisericeasca s-a ingrijit de viata moral-spirituala a credinciosilor sai. Dupa 31 de ani de pastoratie, preotul Perse Petru, la 24 aprilie 1979, preda Oficiul Parohial Ortodox Roman Napradea cu un sold de 4773 lei, sold care s-a diminuat pe parcursul lunilor de suplinire a parohiei, ajungand in final la 3000 lei. Tot in anul 1979, Sfanta Episcopie Romana Oradea cu adresa Nr. 3328/1979, comunica: "Va facem cunoscut ca am aprobat, la cerere, transferarea preotului Rodina Vasile de la parohia Racas, pag. 184, poz. 65/92 din schema, in postul de preot paroh vacant de la parohia Napradea pag. 188, poz. 83/112 din schema, pe data de 1 august 1979. Onoratul Departament al Cultelor cu Nr. 9302/1979, ne-a comunicat acordul sau cu privire la acest transfer". 

Preotul Rodina Vasile, s-a nascut in anul 1953 aprilie 20, in comuna Balan, Judetul Salaj, din parintii Ioan si Cornelia. Tatal preotului Rodina Vasile, a murit imbracat in uniforma militara, pe cand transporta un tren cu munitii de la Targoviste spre Brasov. In flacarile acelei explozii la Brasov si-a pierdut viata fiind trecut in Pantheonul eroilor neamului romanesc. Preotul a ramas fara tata la varsta de un an si jumatate. La varsta de 7 ani, in 1960 - pana in 1968, urmeaza cursurile scolii generale de 8 ani din Balan. In toamna anului 1968, intra la Seminarul Teologic Ortodox Roman din Cluj, pe care il termina in 1973 la 15 iunie. Tot in acest an se inscrie la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, pe care il absolva in 1977. Din 1977- 1979, preotul lucreaza asiduu la intocmirea Lucrarii de licenta cu tema: "Istoricul satelor si vietii bisericesti de pe Valea Almasului" sub coordonarea preotului profesor Dr. Mircea Pacurariu, profesor la catedra de Istorie a Bisericii Romane al acestui institut. 

Lucrarea cuprinde monografia a 10 sate de pe Valea Almasului, respectiv satele: Sampetru-Almasului, Hida, Baica, Racas, Chendrea, Galpaia, Chechis, Galgaul-Almasului si Tihau, preotul "scormonind" toate arhivele Parohiilor respective si Arhivele Statului Salaj, aducand spre cunoastere multe lucruri inedite, folosindu-se si de toate lucrarile accesibile, privind istoria Judetului Salaj. Deci in anul 1979, preotul isi sustine aceasta lucrare. La 29 iulie 1973, se casatoreste cu invatatoarea Simulea Ileana, fiica lui Ionichie si Victoria din Balan. Are 2 copii: Rodina Dan-Stelian, nascut in 1974 septembrie 22 si Rodina Loredana-Elena, nascuta in 1976 iunie 5. 

In 1 octombrie 1973, este hirotonit ca preot in catedrala Sf. Nicolae din Oradea de Prea Sfintitul Parinte Episcop Dr. Vasile Coman, Episcopul Oradiei. Functioneaza ca preot in Racas, Judetul Salaj, din 20 octombrie 1973-1 august 1979. In aceasta perioada incepand cu anul 1975 aprilie 6, printr-un proces verbal se hotaraste pictarea bisericii in tehnica fresca. Valoarea totala provizorie a Devizului fiind de 137888 lei. La 30 martie 1977 se incep lucrarile de pictura de catre pictorul Elisabeta Ursu din Bucuresti. Tot la aceasta biserica s-a confectionat un iconostas din lemn, frumos sculptat. 

In februarie 1978, s-au inceput lucrarile de reparatie capitala la Biserica Monument Istoric din Racas de catre mesterul Aurel Pop, cantorul bisericii, cel care zidise si biserica noua din parohie intre anii 1957-1961. La 25 iulie 1978, s-a vopsit turnul acoperit cu tabla la biserica noua. La casa parohiala s-au efectuat urmatoarele lucrari: s-au pardosit toate camerele, s-au facut scari de ciment, s-au pus jgheaburi pe la strasini si s-a introdus apa potabila in casa. S-au cumparat vesminte si carti de cult.
Din 1 august 1978, preotul Rodina Vasile, functioneaza ca paroh al Parohiei Ortodoxe Romane din Napradea. 

Inca de la sosirea in Napradea, preotul vazand starea in care se afla biserica si vechea casa parohiala, asa cum remarca si primarul actual al comunei Napradea, Cretu Aurel: "Parohia, respectiv biserica si casa parohiala se indreapta spre ruina". Preotul, inca din primavara anului 1980, a inceput lucrarile de renovare la biserica. Pe parcursul anului 1980 la biserica s-au facut urmatoarele lucrari: "S-a acoperit in intregime biserica cu tabla galvanizata, s-au construit 2 turnulete la biserica, s-a facut un baldachim in fata bisericii, cafasul in interiorul bisericii s-a turnat din beton si s-a pardosit in intregime biserica. Tot in acest an exteriorul bisericii s-a facut in terasit". 

In anul 1981, respectiv dupa marele praznic al "Adormirii Maicii Domnului" 15 august, s-a inceput edificiul noii case parohiale cu etaj, care s-a terminat in timp de numai 4 luni. In toamna anului 1982 s-au inceput lucrarile de pictura a bisericii in tehnica "fresco" de catre pictorul Tudor Costica din Bucuresti, lucrari care s-au incheiat in vara anului 1985. Detalii in legatura cu pictura am dat ceva mai inainte. Mentionam ca in anul 1984 s-a terminat de confectionat si frumosul iconostas al bisericii, sculptura veritabila in stejar, de catre sculptorul Pop Simeon din Cernuc (Jud. Salaj) si fiul sau Pop Florentin. 

Facem si o remarca, in toamna anului 1985, dupa ce lucrarile de pictura au fost incheiate, venind in vizita administrativa in parohia noastra, parintele protopop, Marcel Andreescu al Zalaului, a facut o apreciere: "in ultimii 40 de ani, asa pictura si iconostas ca acesta, in Judetul Salaj, nu s-a facut".
Dorinta noastra si a credinciosilor parohiei este ca in cursul anului 1986, dupa ce vom construi garduri noi de beton in jurul bisericii sa facem si sfintirea, tarnosirea bisericii deoarece pe masa Sf. Altar nu s-au gasit sfintele moaste si Sf. Evanghelisti. 

Avand in vedere ca in anul 1986, se implinesc 150 de ani, de atestare documentara a edificarii bisericii noastre, prin preotii si protopopii care s-au perindat, facem o invitatie calduroasa si prin intermediul acestei lucrari, ca la acest eveniment aniversar cu bunavointa Prea Sfintitului Episcop Dr. Vasile Coman, sa fie invitat si parintele profesor Dr. Mircea Pacurariu de la Institutul Teologic Universitar Sibiu, indrumatorul si coordonatorul lucrarii mele de Licenta, care a sadit in mine aceasta dragoste fata de istoria neamului nostru romanesc si fata de istoria bisericii noastre stramosesti. 

Tot aici as dori sa fac o confidenta referitoare la intocmirea acestei lucrari: "Era pe la ora 24 noaptea, in data de 1 decembrie 1985, duminica, dupa ce in prealabil citisem in biserica Pastorala pentru pace a Sf. Sinod din 1 decembrie 1985, cu referire si la implinirea celor 67 de ani, "de la istoricul act al desavarsirii statului unitar, act care a incununat lupta de veacuri a neamului nostru, pentru afirmarea fiintei sale nationale", eu cum eram "cufundat" in date istorice majoritatea inedite, fac o exclamatie spontana: "Napradea este plina de istorie, ca stupul de miere" si tot eu acum as adauga - evident dupa un cules bogat. 

Consider ca si in aceasta lucrare exista si un "cules bogat", deci "fagurii de miere" al limbii si istoriei neamului nostru, ramane si in Napradea. Preotul Rodina Vasile, functioneaza ca paroh in Napradea, pana in prezent. 

In anul 1877, cantor in Napradea, era Simion Borbiu.
In 1886, este mentionat cantor, Simion Borz.
Anul 1894, cunoastem pe Patriciu Precup, care functioneaza cantor, pana in anul 1914.
Lor le-a urmat, Stefan Precup iar in 14 aprilie 1921, cunoastem pe cantorul Alexandru Cosma, care a fost o perioada si invatator la scoala confesionala. Lui i-a urmat actualul cantor Jurje Gheorghe, care este posesor si al Diplomei de cantaret bisericesc.
Consilieri primi, a caror amintire se mai pastreaza au fost urmatorii: Grigore Donciu, Samuil Tamas, Ilie Covaciu, Liviu Stanciu, Jurcau Vila, Stefan Precup, Nichita Jurcau, Gavril Cordea si Ioan Ilis, actual prim epitrop.

Aurel Medve